joi, 30 iulie 2015

ELOGIU LUCIAN BLAGA


Lucian Blaga: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Modernismul este o miscare opusa tradiţionalismului si dogmelor manifestate in literatura si in celelalte arte in prima jumatate a secolului al XX-lea. Este o miscare larga, ce cuprinde toate curentele postromantice: simbolism, expresionism, constructivism, suprarealism. in literatura romana expresionismul este reprezentat de Lucian Blaga, in mod deosebit in volumul sau de debut „Poemele luminii”, considerat „cartea setei de viaţa”. Pentru expresionisti, creaţia artistica este expresia pura a trairilor sufetesti, eul creator dand lucrurilor o expresie noua, a unei raportari la absolut. Regasirea esenţelor ameninţate cu degradarea, revolta unei civilizaţii care uniformizeaza cultivarea mitului, scindarea subconstientului, transpunerea nelinistii existenţiale in imagini puternice sunt cateva dintre trasaturile creaţiilor expresioniste.
Iniţial, critica s-a aflat in imposibilitatea de a incadra creaţia lui Blaga intr-un curent literar, intreaga sa opera fiind susţinuta de sentimentul filozofic. Eugen Lovinescu l-a incadrat printre modernisti, in timp ce G.Calinescu, in „Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent” il analizeaza in capitolul „Ortodoxistii”. Sistemul filozofic al lui Blaga se desparte de ortodoxism, intrucat lui Dumnezeu, el ii opune entitatea invizibila numita „Marele Anonim”, fiind misterioasa si necognoscibila.
Elementul in jurul caruia se construieste sistemul filozofic este misterul (definit de Blaga ca rezultat al raportului originar si permanent al omului cu lumea si cu sine insusi). Misterul este ceea ce ramane mereu ascuns, „necunoscut”, este cripticul care, descoperindu-se, nu o va face niciodata total. Raportarea la mister determina cele doua tipuri de cunoastere: cunoasterea paradiziaca si cunoasterea luciferica. Cunoasterea paradiziaca nu se raporteaza la mister, avand ca scop determinarea obiectului, socotit in intregime dat. Acest tip de cunoastere este logica, raţionala; ea se fixeaza asupra obiectului, nedepasindu-l. Blaga defineste cunoasterea luciferica raportata la mister. Aceasta este problematica si aduce in sfera cugetarii riscul si esecul, nelinistea si aventura, curiozitatea. Considera obiectul „despicat in doua”, printr-o parte care se arata („fanica”) si o parte care se ascunde („criptica”), iar obiectul ei este intodeauna un mister.
Reprezentativa pentru concepţia autorului asupra actului creator este poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” cu care se deschide volumul „Poemele luminii”. Poezia este o arta poetica, intrucat prin mijloacele artistice sunt redate propriile idei despre poezie si rolul poetului in raport cu universul. Interesul poetului este deplasat de la tehnica poetica la relaţia poet-lume, poet-creaţie. Poezia este una reflexiva, o „fabula” filozofica inţeleasa nu ca o traducere in imagini poetice a unor concepte filozofice, ci o expresie a modului blagian de a gandi lumea si poezia.
Poezia este inţeleasa ca o forma de potenţare a misterului, consecinţa a unui dezechilibru tragic intre spirit si suflet: „vieţii nu i-am ramas dator niciun gand, dar i-am ramas dator toata viaţa”.
Titlul este o metafora revelatorie (construcţie a spiritului prin care se incearca o convenţie a misterului), „corola de minuni a lumii” este o metafora pentru lume inţeleasa ca „orizont al misterului”. „Corola” a fost interpretata ca o forma a arhetipului.Titlul implica deopotriva lumea si atitudinea creatorului faţa de lume. Prin utilizarea persoanei I singular („eu”), poetul anunţa o confesiune lirica.
Poezia este structurata in jurul a doua opoziţii: eu – alţii, lumina mea – lumina altora (configureaza subiectul cunoscator intr-o maniera personalizata si respectiv una nedeterminata).
Ideea poetica a primei strofe este refuzul plus-cunoasterii, al cunoasterii logice, raţionale prin care misterul este revelat. Atitudinea de revolta este exprimata prin doua negaţii foarte puternice: „nu strivesc” si „nu ucid”. Eul poetic are constiinţa unei existenţe integrate unui orizont al misterului: „Tainele ce le-ntalnesc in calea mea”. Misterul este definit in maniera expresionista printr-o enumeraţie, putand fi interpretat atat in raport cu lumea, cat si in raport cu intreaga sa creaţie, anunţand marile teme: florile – elemente generale simbolizand o existenţa ingenua, ochii apar ca un simbol al cunoasterii umane reflexive, o tema constanta a creaţiei, buzele reprezinta deopotriva rostirea si iubirea, iar mormintele includ marea taina a morţii.
Ideea poetica a celei de-a doua strofe este reafirmarea antitezei dintre cunoasterea poetica („lumina mea”), inţeleasa ca forma de amplificare a misterului si cunoasterea raţionala („lumina altora”) – forma de distrugere a misterului. Risipirea tainelor apare ca o acţiune nepermisa, ca violare a frumuseţii interioare: „Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns / in adancimi de intuneric”. Se remarca numarul mare de cuvinte din campul semantic al misterului: „taina”, „nepatruns”, „neinţeles”. O ampla parabola construita pe analogia cu imaginea lumii (asociata in poezie cu ideea de cunoastere) defineste poezia ca forma de potenţare a misterului: „cateodata datoria noastra in faţa unui mister nu este sa-l lamurim, ci sa-l adancim atat de mult incat sa il prefacem intr-un mister si mai mare”, „si tot ce-i neinţeles / se schimba-n neinţelesuri si mai mari”. Metafora „largi flori de sfant mister” implica ideea sacralitaţii tainelor universului. Creaţia devine astfel singura posibilitate de metamorfozare a „ne-inţelesului”.
Pentru Blaga, actul poetic devine o atitudine subiectiva: „caci eu iubesc” – o modalitate fundamentala de situare a eului in univers, specifica scriitorilor expresionisti.
Se remarca si preferinţa pentru versul liber al carui ritm interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor, combinaţiile neobisnuite intre cuvinte, prin care limbajul poetic este o forma de recuperare a tacerii originare, creaţia lui Blaga fiind dominata de dialectica tacere-cuvant, dar depaseste simplitatea explicaţiei amanuntului autobiografic.Tacerea ofera sentimentul totalitaţii, in timp ce cuvantul marcheaza intrarea in temporalitate si determinare. La Blaga, prin cuvat, Marele Anonim impune lucrurilor constrangerile de timp si de spaţiu. Modul verbelor este cel prezent, acest fapt sugerand ideea de comunicare a unui adevar dintotdeauna, fiind vorba de un prezent etern.
Textul poetic vorbeste, de altfel, despre o cunoastere prin raţiune, restrictiva si alienanta, o cunoastere al carei atribut este dezvaluit abia in finalul poeziei – iubirea. Deoarece cunoasterea prin iubire este adecvata adevarului existenţial, iubirea este cea care anima demersul creator blagian.
„Mi se spune ca poezia mea ar fi mistica, metafizica. Poezia mea este, in afara de orice intenţie, asa cum este. Aceasta fiindca in general eu nu concep altfel de poezie.” (Lucian Blaga)

LUCIAN BLAGA


Lucian Blaga aduce în poezia sa o experientă de o întindere si adâncime cum literatura noastră n-a cunoascut de multe ori. (T.Vianu)
ORIZONTAL: 1) Sat în județul Alba care poartă în nume sunetele lacrimei, unde la 9 mai 1895, vede lumina zilei unul din cei mai mari poeți ai secolului trecut ―  Ana Moga, strănepoata episcopului de Sibiu, va avea un rol precumpănitor în formarea sensibilității metafizice a poetului.   2) Creația literară a lui Blaga, ce acoperă domeniile poeziei, filozofiei, dramaturgiei, esteticii, și memorialisticii ― Plai mioritic, ca parte a universului specific culturii românești, definit în Trilogia culturii.   3) Spațiul unui autovehicul ― În Psalm poetul încearcă să găsească un sens transcendent pentru propriul său discurs poetic: ...nu dorești nimic? / Ești mută, neclintită identitate.   4) Calapod ― Drumul sfântului cu admirabile metafore: Să ți se frângă sulița în solzii verzi, / aureola... de aur / în fântâna de balaur- / să ți-o pierzi  ― Din balada Miorița: Ca să mi-l omoare / Pe cel moldovan,/ Că-i mai ortoman / Ș-are... mai multe, / Mândre și cornute.   5) Poezia În... despre sentimentul erotic înflăcărat, un fel de idilă spiritualizată ― Avantaj ― Din Estoril (La curțile dorului): Îmbrăcată în zâmbet și... / Cora brodează.  6) Din Somn, care e o adevărată expunere programatică privind blagianizarea expresionismului: Buhe sure  s-așează ca... pe brazi ― Spațiu lăuntric al raportului dintre eu și lume, în lirica lui Blaga. 7) Poeți nepereche din care face parte Lucian Blaga ― Eu cred că veșnicia s-a născut la..., exclamă poetul în Sufletul satului  ― Gheorghe Asachi.  8) Țoi (reg.) ― Din Fetița mea își vede țara: Frunzuliță ram de..., / Ana, umbra mea de aur ― Legendă străveche a meșterului Manole, pe care dramaturgul Blaga o înnoiește împodobind motivul jertfei zidirii.   9) Volumul de poezii La cumpăna... , care marchează o accentuată inspirație folclorică  ― A îmbunătăți (fig.).  10) Început de toamnă! ― Compoziții muzicale vocale ― Poezia ...Vechi din volumul Lauda somnului.   11) Hotar (pop.)  ...luminii, primul său volum, dominat de dorința de contopire cu cosmosul. 12) Radu Ilie ― Din Mirabila sămânța, o odă modernă închinată prefacerii și rodirii materiale și spirituale: Mă rogi cu un surâs și cu dulce cuvânt / rost să fac de semințe, de rarele, pentru Eutopia, mândra...





 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
1







 




2





 






3






 



 

4
 



 




 


5



 



 



 
6

 




 





7





 



 


8



 




 



9






 





10


 




 




11




 







12


 







 

VERTICAL: 1) Mocnind sub copaci Dumnezeu se face mai mic / să aibă... ciupercile roșii (În munți) ― Calitatea autorului în Lauda somnului.   2) Poezia Am înțeles păcatul ce… peste casa mea  ― Rude.  3) Volum de versuri întitulat …trepte, în care asistăm la o împăcare între poet și universul regăsit în puritatea lui primară (neart.).  4) Poezia Ursul cu… ― Radu Constantin ― În poezia Dați-mi un trup voi munților, sufletul își caută un înveliș pe potrivă în giganticele formațiuni geologice: Pământule… fii trunchiul meu
.  5) Fiord în Norvegia ― Din Noapte la mare: Vine cândva și odihna / ce ispășire va fi / …, aprigei sete, / febrei de noapte și zi.   6) Părți componente ale dramelor ca: Zamolxe, Tulburarea apelor, Daria, Meșterul Manole, Avram Iancu și Anton Pann  C-un framăt te mai stingherește-o clipă marea, / dar… ți-o potrivește spre-a mă curma (Oedip în fața sfinxului).   7) Mihail Sadoveanu ― Poezia …nu strivesc corola de minuni a lumii e o lucrare de cuvânt care presupune un subtext polemic față de alte poetici anterioare sau contemporane ― Încep surprizele! ― Element întrebuințat în medicină.   8) Mic orificiu În Focuri de primăvară poetul constată: Ce-am uitat, aprindem... / Sub veșminte ne ghicim  Dar zâmbetul... otrăvea toate văile Rinului (Domnițele).   9) Care e de valoare deosebită, precum lirismul lui Lucian Blaga ― Poezia care debutează cu versurile: Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă.   10) Din Eminescu: La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene, / Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,/Acolo v-... pus averea, tinereţele la stos (Scrisoarea III) Nota Do în nomenclatura medievală ― Volumul În... trecere, publicat în 1924, marchează ruptura dintre eul poetic și univers.  11) Nota muzicală ― Poet cu totul deosebit, cu fior metafizic și ecouri expresioniste, dar și cu echilibrul și strălucirea clasice, cum e Lucian Blaga, care intră în eternitate la 6 mai 1961.  12) Din poezia În marea trecere: Sânge fără răspuns, / o, de-ar fi liniște, cât de bine s-ar… / ciuta călcând prin moarte ― Exemple de metafore: Cetatea zeilor din ochi de copil / ușor se sfarmă ca... veche / Materia ce sfântă e, / dar numai sunet în ureche (Răsărit magic).

                   Dicţionar: DET, OTAR, RAN, UT.

 

Prof. Nicolae Vicolov

solutia
LITERATURAROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE


Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivăprin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga). Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”,[1] viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” –neputând să vorbească până la vârsta de patru ani.[2Mama poetului, Ana Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu, în vârstă de 74 de ani. În luna august 1949, fratele poetului, Longin Blaga, a murit de asemenea în Sibiu.

Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei.

A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson(1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909. În anul 1911 călătorește în Italia, unde își petrece timpul în librării, căutând cărți de filosofie, și vizitând vestigiile istorice ale acestei țări.

A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiuși Oradea în perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licență în 1917. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soție. A revenit în țară în ajunulMarii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.

Publicăla Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforismePietre pentru templul meu.

Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voința (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zamolxe (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke(1922) (Podul). În 1924-1925, locuiește în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gândirea,Adevărul literar și artistic și Cuvântul.

DupăDictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoțind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu și o mare influență asupra lui Ion Desideriu Sârbu.

Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei românești din Transilvania, fiind redactor la revistele Culturadin Cluj și Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepție și l-a intitulat Elogiul satului românesc.

În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena(1940–1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică:se pare că Blaga a refuzat invitația de a conduce Partidul Național Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au fost înlăturați și conferențiarul și discipolul său, Ion Desideriu Sârbu,și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu.

În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la legațiile României din Varșovia, Praga,Lisabona, Bernași Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga,Berna (1926–1936) și Viena(1936-1937) subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938–1939).

Din 1937 Lucian Blaga a fost, împreună cu fratele său, membru în asociația„Prietenii Legiunii”, iar în 1940 a fost încadrat în Mișcarea Legionară la Sibiu. Drama sa istorică „Avram Iancu” (1934) a fost dedicatã lui Corneliu Codreanu.

Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-șef (1951–1954) și director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum. A decedat la 6 mai 1961, în Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.

În anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, dar se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliadepentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărți despre Eminescu, iar Basil Munteanulocuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Autoritățile comuniste nu au sprijinit în niciun fel aceste gesturi, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediția din 1962 îngrijităde George Ivașcu. Rosa del Conte a recunoscut că paternitatea ideii îi aparține lui Mircea Eliade, cel care publicase la moartea lui Blaga, în 1961, un emoționant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga.

Volume de versuri


  • 1919 - Poemele luminii
  • 1921 - Pașii profetului
  • 1924 - În marea trecere
  • 1929 - Lauda somnului
  • 1933 - La cumpăna apelor
  • 1938 - La curțile dorului
  • 1942 - Poezii, ediție definitivă
  • 1943 - Nebănuitele trepte

Cicluri de versuri editate postum


  • Vârsta de fier 1940-1944
  • Cântecul focului
  • Corăbii cu cenușă
  • Ce aude unicornul

Dramaturgie


  • 1921 - Zamolxe, mister păgân
  • 1923 - Tulburarea apelor, dramă
  • 1925 - Daria, dramă în patru acte
  • 1925 - Ivanca
  • 1925 - Învierea, pantomimă în patru tablouri și Fapta, joc dramatic
  • 1927 - Meșterul Manole, dramă în cinci acte
  • 1930 - Cruciada copiilor
  • 1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog și trei faze
  • 1942 - Opera dramatică, 2 vol.
  • 1944 - Arca lui Noe
  • 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog și patru faze (postumă)

Filosofie


Creația sa filosofică este grupată în trei trilogii:

  • 1943 - Trilogia cunoașterii în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică, Cenzura transcendentă.
  • 1944 - Trilogia culturii in trei volume: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii
  • 1946 - Trilogia valorilor, Știință și creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare.
  • Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect. Din ea autorul a publicat un singur volum, Diferențialele divine, primul din această ultimă trilogie.

Aforisme


  • 1919 - Pietre pentru templul meu
  • 1926 - Ferestre colorate, însemnări și fragmente
  • 1945 - Discobolul, aforisme și însemnări
  • 1977 - Elanul insulei, editată postum

Proza


  • Hronicul și cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965
  • Luntrea lui Caron, roman, editat postum, 1990, ediția a II-a, 1998, ediția a III-a, 2006

Volume de eseuri și studii filosofice


  • 1922 - Cultură și cunoștință
  • 1924 - Filosofia stilului
  • 1925 - Fenomenul originar
  • 1925 - Fețele unui veac
  • 1926 - Daimonion
  • 1931 - Eonul dogmatic
  • 1933 - Cunoașterea luciferică
  • 1934 - Censura transcendentă
  • 1934 - Orizont și stil
  • 1936 - Spațiul mioritic
  • 1936 - Elogiul satului românesc, discursul de recepție la admiterea sa în Academia Română
  • 1937 - Geneza metaforei și sensul culturii
  • 1939 - Artă și valoare
  • 1940 - Diferențialele divine
  • 1941 - Despre gândirea magică
  • 1941 - Religie și spirit
  • 1942 - Știință și creație
  • 1947 - Despre conștiința filosofică
  • 1948 - Aspecte antropologice

Eseuri publicate postum


  • 1966 - Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea
  • 1968 - Zări și etape
  • 1969 - Experimentul și spiritul matematic
  • 1972 - Isvoade
  • 1977 - Ființa istorică
  • 1977 - Încercări filosofice

Volume traduse în limba franceză


  • 1988 - L'Eon dogmatique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
  • 1989 - L'Éloge du village roumain, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
  • 1992 - L'Étoile la plus triste, (La Différence, trad. Sanda Stolojan).
  • 1993 - L'Être historique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Mariana-Georgeta Piscoci).
  • 1993 - Les Différentielles divines, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
  • 1995 - Trilogie de la Connaissance, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
  • 1996 - Trilogie de la Culture, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).